Istanbul…orasul tuturor posibilitatilor!

Timp de o saptamana de zile am avut ocazia sa vizitez Istanbulul.  Am fost implicat intr-un proiect al facultatii si impreuna cu cativa colegi am fost sa scriem articole despre acest oras superb. Uitati ce a iesit, aici:

Dan Negru la FJSC

Dan Negru la FJSC

O parte dintre studenţii de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC) au avut ocazia de a participa la un curs susţinut de vedeta Antenei 1, Dan Negru. Denumirea cursului este Ghid de divertisment, domeniul în care Negru se pricepe cel mai bine.

În urma acestei întâlniri pot spune că am reuşit să înţeleg ce înseamnă brandul Dan Negru pentru Antena 1 şi care este rolul său în cadrul trustului Intact. Toţi îl consideră pe prezentatorul emisiunii “Te pui cu blondele” ca fiind omul vulcanic care face show la fiecare emisiune. Nici la întâlnirea cu fjseciştii, Negru nu s-a dezis, numai că a fost oarecum mai rezervat. El a explicat pentru cei prezenţi că stilul său direct şi inconfundabil l-a ajutat să-şi creeze o identitate, sa-şi formeze un nume. “Este destul de greu să mă pui pe mine în faţa unui studiou şi să prezint ştiri, n-aş putea să fac asta, nu aş prinde la public”, a spus Dan Negru făcând referire la faptul că tocmai caracterul său impulsiv l-a consacrat şi i-a asigurat succesul pe sticlă.

L-am cunoscut pe Negru cel din spatele ecranului, omul fără inhibiţii, omul deschis la dialog, omul care spune lucrurilor pe nume şi care nu s-a ferit să ne dezvăluie din secretele realizării emisiunii pe care o prezintă la Antena 1. A răspuns fără ocolişuri la fieacare întrebare a studenţilor şi a căutat să clarifice că nu se simte jignit cu imaginea pe care şi-a creat-o în rândul publicului, chiar dacă unii îl consideră un circar de doi bani. Această imagine este “cartea lui de vizită” cu care se recomandă. De aceea, consider că dacă Dan Negru ar părăsi Antena 1, ar fi o mare pierdere, deoarece stilul său inconfundabil este cel care “presară” sarea şi piperul peste show-ul realizat de el, aspect care nu ar putea fi suplinit de oricine altcineva.

Comunitatea virtuală vs comunitatea reală

Twitter, Facebook sau bloguri, toate aceste cuvinte sunt rostite din ce în ce mai des de către cei care petrec din ce în ce mai mult timp navigând pe aceste reţele de socializare. Este destul de greu să găseşti pe cineva azi care să nu fi auzit despre Facebook sau blogging. Societatea noastră s-a dezvoltat într-atât, încât nu poate fi concepută viaţă fără un mediu on line care să răspundă asteptărilor fiecărui utilizator în parte, un mediu de petrecere a timpului liber, un mediu care impune un nou mod de viaţă pentru unii.

Despre Facebook pot spune că este un fel de Hi5 mai evoluat, cu diferenţa că pe lângă comunitatea de prieteni creată, utilizatorii desfăşoară activităţi virtuale care le pun în joc imaginaţia şi care simulează activităţi similare din viaţa obişnuită. Dezavantajul este că viaţa reală este înlocuită de o viaţă virtuală sau altfel spus, «second life». Cei care navighează pe aceste reţele sociale îşi joacă doar rolul oferit de viaţa virtuală, abandonând viaţa obişnuită.

Blogul este o platformă prin care o serie de oameni îşi exprimă părerile, nemulţumirile sau care informează sau comentează anumite evenimente cotidiene. Informaţiile transmise prin intermediul acestei platforme se pot dovedi deosebit de utile, mai ales în momentele în care sunt de primă mână, blogerul fiind primul care lansează o informaţie nouă în cadrul comunităţii. Nu de puţine ori, mass-media au ca sursă de informare blogurile. De asemenea, utilizatorii blogului pot obţine venituri suplimentare din publicitate dacă blogul are un număr mare de vizitatori. Cu cât numărul de vizitatori este mai mare, cu atât veniturile din publicitate cresc.

În opinia mea, toate aceste reţele de socializare contribuie la crearea unei identităţi aparte pentru fiecare utilizator şi determină o coeziune strânsă a membrilor acestei comunităţi virtuale.

De ceva timp, fac parte şi eu din această comunitate datorită faptului că profesorul de jurnalism on line de la Facultatea de Jurnalism (FJSC),  Horea Bădău, mai cu voie, mai fără de voie, ne-a determinat să ne creăm un blog sau un cont pe Twitter şi Facebook. Cu toate că nu petrec foarte mult timp în comunitatea virtuală, nu pot să trec cu vederea utilitatea mediilor de socializare pentru un viitor jurnalist.

Suntem în era vitezei şi a noilor descoperiri tehnologice, fapt care va determina evoluţia continuă a mediului on line şi implicit a reţelelor de socilizare, iar jurnaliştii vor deveni din ce în ce mai dependenţi de aceste reţele tocmai datorită avantajelor pe care le oferă.  Rămâne de văzut daca această evoluţie a mediului on line va determina o (r)evoluţie a mijloacelor de informare de masă.

Vacanta studenteasca la poalele Tampei

 Dupa o sesiune de examene indelungata si istovitoare a urmat pentru studenti o bine meritata vacanta de o saptamana. Cele cateva zile libere au fost au fost un bun prilej pentru organizarea unor excursii.

Noi am ales o excursie la Brasov. Eu, Andreea, Cosmin si Bianca, am fost cei patru care, timp de trei zile, am colindat minunatul oras care gazduieste, an de an, Cerbul de Aur. Bianca, una dintre colege, locuieste in Brasov; ea s-a aratat incantata sa fie gazda noastra, astfel ca ne-a pus la dispozitie una din camerele apartamentului ei. Odata rezolvata problema cazarii, ne-am facut bagajele si am pornit nerabdatori catre Ardeal.

Cosmin si Andreea au ajuns in Brasov cu masina, iar eu am mers cu trenul. Desi drumul a fost foarte lung nu a fost si plictisitor. Traseul pe care l-am urmat reprezinta unul dintre obiectivele turistice majore ale Romaniei, Valea Oltului. Daca pana la Valcea nu am surprins nimic interesant, odata intrat in defileu peisajul s-a transformat radical. De o parte si de alta muntii cu crestele acoperite de zapada, iar intre masive Oltul care curgea linisitit la vale. Era un cadru natural de vis, mirific. Doar trenul care trecea din cand in cand prin tunele tulbura linistea profunda care se asternuse in defileu.

Cinci ore, atat a durat drumul pana la Brasov. Ajuns in gara, m-am intalnit cu cei trei colegi si prieteni ai mei. In cele din urma, am ajuns acasa la Bianca unde parintii ei ne asteptau cu masa de pranz intinsa. Dupa ce am mancat, am pornit toti patru la plimbare. Bineinteles, nu am uitat acasa aparatul de fotografiat, un accesoriu nelipsit din rucsacul unui excursionist.

Bulevarde largi si curate, spatii verzi bine intretinute, parcuri si locuri de joaca pentru copii, toate acestea reprezinta cele mai importante elemente urbanistice ale orasului de sub Tampa, iar oamenii civilizati si linistiti sunt gata oricand sa te ajute la nevoie.

Am ajuns si in celebra Piata a Sfatului, locul unde se organizeaza Cerbul de Aur. De altfel, aici este chiar centrul orasului, vegheat de alaturi de inconfundabila Biserica Neagra, simbolul recunoscut al Brasovului.

Am pornit apoi catre Strada Sforii, una dintre cele mai inguste strazi din Europa (1.32 metri latime si 83 de metri lungime) care reflecta tendintele de urbanizare a Brasovului medieval.

Tentati de ideea de a vedea urbea ardeleana de sus, am urcat pe Tampa unde am avut parte de un peisaj magnific. Am putut obserav cu usurinta structura orasului, specifica unui tinut secuiesc. Asemenea Sibiului, Brasovul este unul din orasele in care inca se resimte influenta fostilor locuitori din zona, sasii si secuii. Asezari adunate, case inalte cu o arhitectura veche si strazi pietruite, toate aceste aspecte plaseaza orasul de sub Tampa intr-o alta epoca.

Dupa ce am admirat de sus inima Ardealului am pornit toti patru catre un restaurant unde am comandat fiecare cate o pizza delicioasa. Cu plinul facut ne-am indreptat catre karaoke Dean’s unde am luat parte la concursul de karaoke, specific acestei locatii. Muzica buna si atmosfera calma au fost ingredientele unei seri de februarie petrecute in Brasov.

Putin dupa orele 23.00 am pornit catre casa, acolo unde am schimbat cateva impresii legate de prima zi a vizitei noastre in orasul de sub Tampa.

Ne-am trezit a doua zi cu un chef nebun de distractie. Am stabilit sa mergem in Poiana Brasov, una dintre renumitele statiuni de pe Valea Prahovei. Dar mai intai, am vizitat Biserica Neagra , un edificiu impunator aflat in centrul orasului. Acolo am putut vedea cea mai mare orga a unui sfant lacas catolic din Europa de Est, covoare orientale cu rol decorative, tesute in Anatolia si am admirat stiul gotic in care a fost construita biserica.

Dupa cateva zeci de minute, am pornit catre Poiana Brasov. Drumul plin de serpentine ne-a creat senzatii caudate, dar odata ajunsi in statiune am uitat de dificultatile intampinate la urcare, fiind fascinati de splendoarea peisajului montan. Desi zapada se topise, numarul turistilor era destul de mare.

Am mancat kurtos si ne-am indreptat catre partia de schii unde, in ciuda stratului mic de zapada, inca se schia; buna dispozitie plutea in aer. Am coborat apoi catre lantul de hoteluri si pensiuni. Desi resimteam o oarecare oboseala, aerul curat si soarele primavaratic ne-au iincarcat cu energie pozitiva. Am petrecut in Poiana cateva ore de neuitat, dupa care am pornit la drum, inapoi catre Brasov.

Spre seara am iesit toti patru la o partida de billiard. Aici fiecare a incercat sa-si demonstreze abilitatile, dar pana la uram cel mai bun a castigat…(las pe altii sa-mi recunoasca meritele). Buna dispozitie a fost cuvantul de ordine pentru noi.

Ultima seara petrecuta la Brasov se anunta una lunga si plina de surprize. Distractia a continuat cu o petrecere studenteasca pe cinste organizata in King’s Pub. Fiesta a inceput dupa orele 23.00 si s-a terminat spre dimineata.

Am petrecut noaptea pe ringul de dans, alaturi de zecile de tineri brasoveni dornici de a-si demonstra calitatile de dansatori. Dj-ul si jocurile de lasere si lumini au creat o atmosfera incendiara in care fiecare din cei prezenti la party-ul studentesc s-a simtit excelent.

Aproape de ora 4, oboseala si-a spus cuvantul, astfel ca ne-am indreptat linistiti catre casa. In jurul pranzului, ne-am strans bagajele, pregatiti fiind catre plecare. Am multumit gazdelor noastre pentru ospitalitatea remarcabila cu care ne-au primit, dupa care am pornit la drum, nu inainte de a promite sa revenim cu proxima ocazie in minunatul Brasov.

Da, trebuie sa recunoastem ca Brasovul este orasul cu un potential turistic ridicat, Brasovul este orasul linisitit aflat la poale de munte care ofera tuturor turistilor o serie de obiective care merita a fi vizitate. De asemenea, Brasovul este orasul care te elibereaza de orice energie negativa si, deopotriva, te face sa evadezi din grijile cotidiene.

Orasul de sub Tampa poate fi considerat un colt de rai situat in inima muntilor, de care orice turist se va indragosti cu siguranta si pe care nu va ezita sa-l revada ori de cate ori se va ivi vreo oportunitate.

Hello world!

Pe acest blog voi posta  impresiile dobandite in urma  vizitarii unui alt colt de lume, dar si parerile mele referitoare la ceea ce se intampla in jur, precum si mici relatari.